Decizia CCR privind calea de atac a recursului în cazul prescripției penale – un pas spre echitate procesuală

Pe data de 18 februarie 2025, Curtea Constituțională a României a pronunțat o decizie cu impact semnificativ asupra dreptului procesual penal, declarând neconstituțională soluția legislativă din art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, care excludea inculpatul de la posibilitatea de a formula recurs în casație în cazul unei erori privind neaplicarea cauzei de încetare a procesului penal.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din Cpp, recursul în casație, un remediu juridic extraordinar, putea fi invocat doar de către procuror atunci când instanța nu dispunea încetarea procesului penal în mod greșit. Inculpatului, în schimb, îi era refuzată această posibilitate, ceea ce crea un dezechilibru evident între părțile implicate în procesul penal.

Curtea Constituțională a fost sesizată de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu o excepție de neconstituționalitate ridicată în cadrul unui dosar penal și a analizat dacă această diferență de tratament juridic este compatibilă cu normele constituționale care garantează egalitatea în drepturi (art. 16 alin. (1) din Constituție) și dreptul la un proces echitabil (art. 21 alin. (3) din Constituție).

În urma deliberării, Curtea Constituțională a României, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate, susținând că soluția legislativă în cauză creează un dezechilibru între drepturile procesuale ale inculpatului și cele ale procurorului.

Dispozițiile Codului de Procedură Penală, contestate, îi conferă procurorului dreptul de a invoca pe calea recursului în casație o greșită apreciere a incidenței sau a neincidenței unei cauze de încetare a procesului penal, drept care până acum îi era refuzat inculpatului. Această diferență reală creează o situație procesuală defavorabilă pentru inculpat, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice. Excluderea inculpatului de la posibilitatea de a utiliza recursul în casație în această situație contravine în mod evident acestui principiu. Totodată, prin asigurarea acestui drept exclusiv procurorului, inculpatului i se refuză o cale efectivă de atac împotriva unei posibile erori judiciare, ceea ce contravine garanțiilor procesuale prevăzute la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, inculpatul va avea dreptul să formuleze recurs în casație în cazurile în care instanța a apreciat greșit asupra incidenței cauzelor de încetare a procesului penal, inclusiv în cazul prescripției răspunderii penale, parlamentul va fi obligat să modifice corespunzător dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală pentru a le pune în acord cu decizia Curții Constituționale.

Această decizie reprezintă un pas important în direcția consolidării drepturilor procesuale ale inculpaților, asigurând echilibrul între părți în procesul penal. În plus, contribuie la prevenirea și corectarea erorilor judiciare, oferind tuturor participanților la procesul penal acces egal la mijloacele procedurale.