La data de 20.04.2026, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunțat Decizia nr. 6/2026, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, stabilind o interpretare obligatorie a normelor fiscale incidente în materia taxei pe valoarea adăugată.
Problema de drept supusă interpretării a vizat aplicarea dispozițiilor art. 147 ind. 3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 303 alin. (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în ceea ce privește natura juridică a dreptului persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative de TVA în perioadele fiscale ulterioare.
Astfel, prin Decizia nr. 6/2026, ÎCCJ a statuat că: „Dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul de TVA aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil”.
Consecințele practice ale deciziei
Decizia produce efecte semnificative în practica, întrucât elimină riscul pierderii sumelor reprezentând TVA de recuperat prin simpla trecere a timpului, consolidând totodată drepturile contribuabililor în raport cu autoritățile fiscale.
În concret, orice persoană impozabilă care a înregistrat un sold negativ de TVA și a optat pentru reportarea acestuia îl poate utiliza în perioadele fiscale ulterioare, până la compensarea integrală sau până la încetarea activității, fără a i se putea opune prescripția.
Concluzie
Prin Decizia nr. 6/2026, Înalta Curte de Casație și Justiție consacră caracterul imprescriptibil al dreptului de report al TVA, oferind o interpretare coerentă și conformă cu principiile fundamentale ale sistemului TVA. Soluția reprezintă un reper jurisprudențial esențial, contribuind la stabilitatea și predictibilitatea raporturilor fiscale.