

Prin Decizia pronunțată în ședința din 16 decembrie 2020, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1, 2 și 4 din O.U.G. nr. 60/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt neconstituționale.
Art. I pct. 1, 2 și 4 din O.U.G. nr. 60/2017
„1. La articolul 78, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), plătesc lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap.
Prin Decizia pronunțată în ședința din 16 decembrie 2020, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei” cuprinsă în dispozițiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este neconstituțională.
Sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei” cuprinsă în dispozițiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare:
„(3) Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori grațiate înainte de începerea executării pedepsei sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menținute în activitate, pe baza propunerilor înaintate ierarhic, prin ordin al comandanților/șefilor care au competențe în acest sens, stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, dispozițiile art. 43 aplicându-se în mod corespunzător.”
În ședința din 16 decembrie 2020, Curtea Constituțională:
– a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. e), introduse prin Articolul unic al Legii pentru modificarea art. 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt neconstituționale;
– a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 [cu referire la art. 11 ind. 1], art. I pct. 2 [cu referire la art. 11 ind. 2 alin. (5) și alin. (10] și ale art. II din Legea pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații sunt neconstituționale;
– a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului, în domeniul public al orașului Odobești, județ Vrancea, este neconstituțională, în ansamblul său;
– a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru completarea Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000 este neconstituțională, în ansamblul său;
– a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 78/2019 privind modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul agriculturii, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare este neconstituțională, în ansamblul său.
În aceeași ședință, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru 26 ianuarie 2021 cu privire la obiecția de neconstituționalitate referitoare la Legea pentru completarea Legii nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților.