La data de 05.07.2023 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 201/2023 prin care s-a dispus modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Modificările sunt semnificative, reprezentând veritabile reconturări ale drepturilor și obligațiilor participanților la procesul penal, cât și ale normelor procedurale în materie penală.
În cele ce urmează vom prezenta modificările substanțiale aduse de către legiuitor reglementărilor de drept procesual penal.
O primă modificare importantă o constituie cea adusă art. 117 alin. (1) căruia, suplimentar față de literele a) și b) i s-a adaugat o nouă mențiune prevăzută de lit. c).
Acest articol reglementează un drept esențial al persoanelor, respectiv acela de a refuza să dea declarații în calitate de martor în cadrul procesului penal.
Inițial, legiuitorul a prevăzut doar două categorii de persoane care se puteau prevala de dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor, respectiv:
a)soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;
b)persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.
Această enumerare limitativă a fost sancționată în trecut de către Curtea Constituțională a României iar, cu ocazia adoptării Legii nr. 201/2023, legiuitorul a intervenit în sensul implementării dispozițiilor Curții, introducând lit. c) articolului 117 alin. (1) care prevede faptul că, suplimentar categoriilor enumerate mai sus, se pot prevala de acest drept esențial și:
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau acelora dintre părinți și copii, dacă dovedesc că au conviețuit sau conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul.”
O altă modificare semnificativă a fost adusă articolului 118. Deși în trecut acesta făcea referire în mod succint la obligația organelor judiciare de a nu folosi împotriva sa declarația unei persoane dată în calitate de martor, dacă aceasta dobândește ulterior calitatea de suspect sau inculpat, în prezent acesta reglementează într-un mod amplu dreptul martorului la tăcere și neautoincriminare.
Astfel, articolul 118 este compus astăzi din 4 alineate care instituie măsuri clare de protecție a persoanei audiate în calitate de martor, respectiv:
“Art. 118. – (1) Martorul are dreptul să nu declare fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să-i aducă la cunoștință acest drept înainte de fiecare audiere, în condițiile art. 120. (2) Probele obținute cu încălcarea prevederilor alin. (1) nu pot fi folosite împotriva martorului în niciun proces penal. Dispozițiile art. 102 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător. (3) Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligația să menționeze, cu ocazia consemnării declarației, calitatea procesuală anterioară. (4) Dacă martorul se prezintă la audiere însoțit de un avocat, acesta poate asista la audiere.”